scaiul

imi vine sa scriu chiar si cea mai marunta observatie pe care o fac. din interior.

nu stiu cum mi s-a deschis brusc apetitul pentru scris pe scai.

in sfarsit sunt calma. e bine demo, desi mai gasesc cate un bug.

ce ai crede daca ti-as spune ca totul se rezuma la intalniri si schimburi, la perpetuarea echilibrului si la un “țel cumplit” ?

am nevoie de o schimbare de loc. adica locuinta.

da, abia am ajuns acasa si deja sunt la laptop..am cateva ganduri care se cereau scrise.

noi oamenii suntem darnici, extrem de darnici. daruim neconditionat si din abundenta impresii..e ca validarea windowsului: scrie genuine dar de fapt la mijloc a fost un patch. eu vreau genuine, asa ma vreau pe mine si asa vreau pe omul de langa mine. pe cineva sa-mi fie tot: partener de afaceri, prieten si amant. restul sunt doar lucruri trecatoare, family, friends sunt oameni pe care ii ai in preajma mai mult sau mai putin…si atat. mi-am scos patch-ul si acum sunt demo. abia astept sa fiu genuine din nou. fara patch

un scurt banc intr-o scurta conversatie cu individul care scrie aici..ceva cu tahicardia care enerveaza pentru ca bate, unu saracu care batea la usa unei dudui cu tahicardie de alta natura…te urasc si mai mult si uite, ti-am facut cadou o tahicardie poate mori odata. poate intr-o zi cand voi merge spre casa va fi ultima data cand vei simti ca nu poti sa respiri, pentru ca te vei sufoca de tot.

eventually tot aici voi descarca o parte din mine…

poate cineva sa spuna cum am ajuns dupa atata evolutie la niste mecanisme atat de oribile de autoaparare? ceva ce psihopatologia sau cine stie ce altceva numeste personalitati multiple sau ceva asemanator. de ce cream ceva pentru a ne apara? o minciuna, o alta persoana, pe care incercam sa o confundam cu noi, pentru ca speram la sentimentul de protectie, pentru ca ne e frica, pentru ca ne ingrozeste ceea ce vedem. daca am stii de la inceput ca propria noastra creatie ne va deveni in timp cel mai mare dusman (si de fapt singurul) oare am mai face asta?..eu nu! urasc ceea ce am creat. candva defineam creatia asta ca pe ceea ce am adunat pe parcursul vietii (99% negativitati). adevarat, dar incomplet. este ceea ce am adunat si apoi am deformat, iar din imaginea asta distorsionata am creat un alt eu. o farsa jucata propriei persoane, o minciuna sfruntata… cel mai mare dusman al meu – SINGURUL. cata lasitate si cat egoism ca in loc sa invat si sa vad frumusetea echilibrului in care toate lucrurile plutesc eu am creat o minciuna? ba mai mult, cand stiu…of te urasc! te-am creat ca sa poti plange atunci cand eu nu puteam si am uitat ca totul are un rost si ca orice s-a intamplat…please die!